joi, 10 decembrie 2020

Eu sunt

 Idealizăm frânturi de idei ale unor oameni imperfecți, în plină evoluție,

Le tratăm cu maxim de respect, de parcă ar fi cea mai bună soluție.

Dar ce simt eu cu ce este în jurul meu nu se potrivește niciodată

Probabil că a simți și a vedea în ton cu restul lumii e o artă.

 

Arta aceasta eu nu o pot descifra și sincer nu sunt sigur că aș vrea,

Eu sunt creat și format în ideea că lumea în care trăiesc este a mea.

Nu a ta, nu a lui și în niciun caz a lor, sper că nu sunt prea subtil

Când spun că vreau să trăiesc după regulile mele, poate, de copil.

 

Am văzut prea des oameni erudiți care devin erodați de vremurile trecute.

Am înțeles că multe lucruri pe care le simți, te marchează, chiar dacă sunt mărunte.

De aceea prefer să las trecutul acolo unde trebuie să fie și să învăț cât pot

Pentru că la final vreau să fiu fericit și împlinit, fără regrete, nu doar un alt mort.

 

Trăim într-un ciclu vicios în care intrăm fără să ne dăm seama vreodată,

Trăim și continuăm să respirăm fără a fi fericiți, cu adevărat, măcar o dată.

Ce rost are viața pe care o trăiești de dragul altora, să o trăiești în locul lor?

Nu mai bine ești stăpân pe tine, capabil și pe al tău domeniu, domnitor?

luni, 7 septembrie 2020

V vs N

”Ce ți-e și cu viața asta, maică? Câteodată bună, majoritar rea
Dacă stai și te uiți în zare, observi cum a înnebunit lumea.
Altădată erau principii, onoare și oameni care știau să fie umani.
Acum toți se vând, trebuie doar să știi prețul și să ai destui bani.”

Maică dragă, anii au trecut peste tine așa cum trece vântul printre frunze,
Iar ție nu ți-a rămas decât amărăciune și venin bătrân, pe buze.
Lumea în care trăim, nu e perfectă, dar nici nu a fost vreodată.
Toți trăim cum știm mai bine, dar nu a fost bine niciodată.

Creierul ne joacă feste, amintindu-și cu drag vremurile apuse,
Ruine antice, ce probabil au fost încă de pe atunci distruse.
Dar nostalgia ne invadează și uităm că a fost greu, doar râdem acum.
Chiar dacă eram izolați în nefericire, fără scăpare și fără drum.

Viitorul e mai bun, eu așa consider, pentru că îl poți schimba
Ești parte din el, nu ești deoparte, e viața ta, fă și tu ceva.
Dacă aștepți sfârșitul și elogiezi începutul, nu te face înțelept,
Asta înseamnă că inima nu mai are spirit, doar bate în piept.

Iartă-mi îndrăzneala și nesupunerea față de tradiții ancestrale
Dar nu văd rostul respectării unor tradiții putrede feudale.
Ieri nu a fost mai bine ca azi, poate mâine va fi, să avem speranță,
Poate într-o zi totul o să ne convină când o să punem tot în balanță.



miercuri, 2 septembrie 2020

Muză

Privește-mă, zâmbește-mi și apoi strânge-mă în brațe cu dor.
Aici o să îmi fie raiul pe care l-am visat, până ce am să mor.
Permite-mi îndrăzneala să îți fur săruturi dese și apăsate.
Bucură-mi inima și dormi cu mine, mereu, peste noapte.

Călăuză și muză a inimii și sufletului meu, îți mulțumesc.
Pot fi cine sunt eu lângă tine și mă ambiționezi să cresc.
Ține-mi sufletul în palme și du-mă unde vrei tu, o să vin.
Iar mâine o să beau cafeaua făcută de tine, spirit divin.


sâmbătă, 22 august 2020

Monocrom

 Albastru,

Ca marea și ca cerul, liber aș fi. 

Verde, 

Ca iarba sau ca ochii tăi, să fiu pornit.

Roșu, 

Ca sângele și ca vinul, pasiune cum știi. 

Galben, 

Ca aurul și ca pământul, să fiu unit. 

sâmbătă, 18 iulie 2020

Eu

Sunt un temerar statornic, o contradicție pe două picioare
Pentru că am fost dincolo, deja, de orice fel de zare
Sufletul mi-a zburat pe aripile unor șoapte ușoare
Și a aterizat pe Lună dintr-o simplă mișcare.

Am în ochi poarta copilăriei mele, pe care o închideam ușor
Nu mă gândeam vreodată, că de fix ea, o să îmi fie dor.
Închizând-o pentru ultima dată, m-am lăsat pradă problemelor
Dar acum că o revăd și o resimt, nu mai am povara lor.

Mi-am imaginat viața total altfel de cum este ea acum
E atât de ciudat că eu am crezut că știu unde sunt, pe ce drum
Iar acum după atâția ani să-mi dau seama că nu am habar de ce spun
Am fost copil și totuși încă sunt... poate așa sunt eu, nebun.

Dar zâmbesc și iubesc, iar pentru prima dată mă las iubit,
Mi-am adus aminte de ce înseamnă să fii de-a dreptul fericit.
Iar toate imaginile pe care odată le-am creat și le-am dorit
O să le pictez pe cer, iar la final o să semnez: ”Am sosit!”

duminică, 21 iunie 2020

Păpușă

Păpușarul îmi stătea în spate, dirijându-mă subtil
Îmi transfera întuneric și umbră prin ițele sale,
Îmi șoptea cuvinte goale și fără sens, atât de facil.
Eram păpușă, ținută captivă de legături ireale.

În mișcările mele, era o frântură de falsitate
În ochii mei, lumina, de mult se disipase
În mintea mea, nu mai era loc de realitate
În inimă, erau urmele ale podurilor arse.

Iar păpușarul mă ținea atât de strâns legat,
Până când m-am uitat într-o zi, în oglindă,
Descoperind, cu o mare plăcere, dar stupefiat,
Că eu eram păpușarul spânzurat de grindă.

marți, 16 iunie 2020

Nedrept

Ce e drept în lumea asta și ce e greșit?
Să treci prin viață nepăsător și liniștit?
Să dai o mâna de ajutor din când în când?
Să fii prezent alături de ceilalți, dar doar în gând?

Definiția diferă, la fiecare, în funcție de perspectivă
Ce e bine pentru unul, pentru altul poate fi nocivă
Dar ce e greșit, va fi tot timpul greșit pentru mine,
Și nu pot sta liniștit să aștept pacea ce poate vine.

Avem multe de pierdut și nimic de câștigat,
Asta ni se spune constant și e adevărat.
Dar contractul social nu s-a schimbat niciodată
Toți cei din trecut, totuși, au luptat măcar odată.

E trist, suntem înfrânți fără niciun fel de luptă
Și nu ne gândim că putem câștiga, măcar o secundă.
Acceptăm soarta și mergem mai departe, împreună.
E la fel ca și atunci când închizi ochii și spui ”Noapte bună”.

luni, 25 mai 2020

Cum să te pregătești de dezastru



În versurile ce vor urma, vă voi redacta ,cu expertiză, pașii pregătirii corecte,
Pentru acele dezastre, ce în fiecare zi, la știri, par din ce în ce mai eminente.
Primul pas este să te duci până în bucătărie și să-ți faci tichie din staniol,
Modeleaz-o cum vrei, dar asigură-te că o dai foarte bine cu alcool.
Să nu se prindă de ea naniții blestemați, trimiși de foarte departe,
Cu capacități de manipulare și controlare, fine, of course, produși în State.
Al doilea pas este să te duci la duș îmbrăcat complet și să te îmbăiezi
Cu apă fierbinte ca dracu`, ca toate scamele radioactive să le îndepărtezi.
Când o să ieși, o să fii ca un nou născut, curat și imposibil de detectat
Și poți să începi să postezi pe Youtube că toată treaba a funcționat!

Mai apoi, dă-ți două palme și revino-ți la realitate, deschide ochii și gândește lucid..
Boule!

marți, 19 mai 2020

Alcool

Din o sută de fleacuri învățate și din patru cataclisme imaginare,
Măgarul bătrân a învățat cum să treacă peste orice supărare.
”Mi-am pus necazurile la spate să nu le văd și m-am pus să beau,
Și de atunci sunt mizerabil, nici măcar nu mai știu dacă asta vreau
Mi-am lăsat casa, nu mai am nimic care să merite măcar vreun scuipat
Dea dracii în ea băutură, că m-a făcut să nu mă mai simt deloc bărbat.
Acum plâng... dar nici măcar nu știu de ce, sunt mâhnit dar habarnist
Cu ultima arsură de coniac de pe gâtlej, nu mă mai simt deloc trist.”

Cu privirea în pământ se legăna, așteptându-și, beat, sfârșitul
Stătea pe treptele ultimului bar, care îl mai primea, mâhnitul.
Iar cu căderea pleoapelor sub greutatea somnului, dus de vise
Acesta a dispărut, iar poveștile lui au rămas pe veci, nescrise.



joi, 2 aprilie 2020

Ying & Yang

Când e beznă,
Sursa de alimentare proprie a fiecăruia intră în "overdrive"
Și ne regăsim fredonând versurile din "I will survive"
Dar nu cu spirit animat și nici prea mare bucurie
Asta pentru că în minte și în suflet se instalează o urgie. 

Când e beznă, 
Te agăți de fiecare rază de lumină de parcă ar fi ultima, 
Ești un criminal auto-încarcerat, fără să fi săvârșit crima,
Îți legi lanțuri de picioare și de mâini, sperând la un final subit
Nu îți dai seama dacă ai fost iubit și cât mai ai de trăit. 

Când e lumină, 
Inspirația vine mai alene și cuvintele nu curg cu ușurință
Dar ești bine, puternic și încrezător în a ta credință. 
Iar rândurile ce altă dată le construiai cu viteza luminii, 
Nu le mai clădești, pentru că în sfârșit i-ai adus pacea, inimii. 

vineri, 27 martie 2020

Meh


Nu pot scrie despre libertate, nu pot scrie despre nimic de fapt
Inspirația rapid fuge de mine ca și un adulter prins în plin act.
Simt o frustrare în crescendo pentru că am ideea bine construită
Dar nu am versuri și nici motivație să o văd încet clădită.

Am mintea atât de încețoșată cu ziua de mâine și ce va fi mai târziu,
Încât nu vreau să mă gândesc dacă o să fie bine sau eu n-o să mai fiu.
Captiv în moment, nu mă pot despărți de optimism, îmi dă putere
Dea dracii în ea situație, că e foarte greu de găsit în ea vreo plăcere.

Nu sunt coerent, m-am îmbătat cu ceață, era mai bine să fie băutură
Nu mai simt nici frică, nici spaimă, doar o incertitudine pură.
Dar lupt până la capăt și o să fac să fie bine, poate nu pentru mine
Dar pentru cei care îi iubesc o să fac orice, asta îmi stă în fire.


luni, 9 martie 2020

Tehnologizare


De mic copil, am iubit natura și am considerat-o profesoară,
Am sperat să găsesc răspunsuri în liniștea ei, să mă simt acasă.
Visător fiind, mă simțeam călător prin vremurile de odinioară
În care păsările zburau libere și pădurea nu era goală, arsă.

În vremurile de azi ne conectăm la instrumente și echipamente
Ne trăim viața supra-saturați cu informație, neștiind ce să credem
Ne clădim imperii și palate în cele mai mici și patetice apartamente
Și chiar dacă avem atâtea hărți, tot nu știm încotro mergem.

Cu mâna întinsă spre cer și ochii spre telefon, devenim antene
Semnalăm finalul, cu nepăsare și repeziciune și un mic ”lol”.
Pentru că am permis vieții să ne încalece cu atâtea probleme,
Mintea ne e mult prea plină, iar sufletul din ce în ce mai gol.

luni, 2 martie 2020

Înstelat

Suntem pulbere de stele adunate într-o formă bizară,
Fără uniformitate, continuitate și fără direcție clară.
Suntem puncte dintr-o dreaptă, nu contăm de la distanță,
Dar ca și prin magie, prin apropiere, căpătăm substanță.

Aș vrea să spun că probabil în Univers noi suntem un produs eșuat,
Dar ceva din mine îmi spune că nu degeaba ne-am luptat și am evoluat.
O voce declară puternic sub cerul înstelat de creații perfecte
Că ființe mai frumoase nu există decât cele cu atâtea defecte.

Oameni suntem, vicioși, acaparați, individualiști dar avem o parte bună.
Greu de găsit, ce-i drept, exact ca partea întunecată din Lună.
Dar există și suntem încă în creștere și ne hrănim în continuare
Iar mintea noastră ne permite să nu ținem cont de hotare.

luni, 24 februarie 2020

Aleatoriu

Ciudata promisiune, atat de onesta si atat de copilareasca
Spusa din gura unui baiat care intr-una refuza sa creasca.
Si oare cum am rostit-o atunci, cand nu credeam niciun cuvant
Daca tot ce-a fost nevoie sa o incalc a fost o simpla pala de vant.

Mandria cuvantului dat e atat de mare in mine, mi se pare bizar,
Ca se pare ca are aceeasi valoare ca unui nestatornic vesnic hoinar.
Dar imi recuperez incet din vina si construiesc pe ce am ars
Si sper sa pot distruge tot ce altadata atat de tare m-a atras.

luni, 17 februarie 2020

Aspirații


Aș căra în spate un deșert, numai să știu că se va naște din el un ocean,
Aș zbura doar la permisiune sau la ordine clare, cu lanțuri strâns legate,
Aș construi mine în munți, aș săpa continuu, numai să nu mai existe vreun ban,
Aș închide ochii și aș tăcea, dacă așa s-ar așterne pacea... dar inima-mi bate.

Rațiunea nu mă lasă să dorm liniștit, la fel de însetat și înfometat sunt, vreau tot
Pasiunea mă împinge peste limitele proprii, sângele mi-l clocotește
Încăpățânarea mă face să trec peste orice, să nu pot zice că nu pot,
Iar încrederea mă face să merg înainte, chiar dacă alerg orbește.

Azi, nu mai am suflu, dar respir în continuare, sunt încă om, încă tot eu
Mâine s-ar putea să fiu mai matur și poate oleacă mai responsabil, dar nu cred
Dar cert este că o să îmi apăr și protejez regatul cu un răget, ca un veritabil leu
Am câștigat de cele mai multe ori, asta pentru că nu suport să pierd.

Îmi deschid ochii și îmi întind mâinile, îmi aleg teritoriul cuvenit mie
Și-mi încep încet cucerirea cu aceeași furie și același curaj nebun,
Iar dacă te văd, ești proprietatea mea, al tău nimic nu mai are cum să fie.
O să cuceresc lumea asta murdară și sper să o fac un loc mai bun.

luni, 10 februarie 2020

Norocos

Sunt un norocos, am tot aurul și toate diamantele din lume
În formă umană.
Nu am curățat o lampă și nici nu am prins vreun pește,
Nu mai am dorințe.
Azi binecuvântările mele iau forma zâmbetului ei,
Fericire pură.
Dacă mă vedeți pe stradă sărind într-un picior,
Nu sunt șchiop.
Sunt un om cu tot ce are nevoie și nu vrea altceva,
Extaziat.

Sărut atât de tandru, nu am mai simțit vreodată,
Și chiar cu amnezie, sigur o să o țin clar minte,
Nu-mi permit să o uit, nu aș putea, niciodată.
Datorită ei, inima-mi sălbatică, acum e cuminte.

luni, 27 ianuarie 2020

Mortalitate si viata

Traieste copile, nu iti fie frica, maine poate fi mai rau, sau poate fi mai bine,
Bucura-te ca poti face ceva in privinta asta, totul tine inca de tine.
Uita-te la orizont si alege-ti un loc imaginar si alearga frenetic in directia lui,
Fii fara frica, pune intrebari si raspunde-ti singur, stii ca e viata ta, nu e a nimanui.

Odihneste-te cand te simti obosit, dar invinge-te in fiecare moment de lene
Trage-ti suflul in piept, expira violent si fii feroce ca un gladiator in arene.
Tine-ti ochii deschisi, mintea fara margini si sufletul cald, fii cel mai bun,
Lasa-ti picioarele sa te poarte peste tot, dar sa fii sigur ca e al tau drum.

Alege ce vrei sa faci in fiecare secunda si da-ti voie sa gresesti,
Nu te teme de esec, vei esua de atatea ori, dar o sa reusesti
Lasa intunericul sa ii sperie pe altii, tu analizeaza in interior
De ce trebuie sa iti fie frica si de ce nu, esti doar un om.

Fii sigur ca o sa mori intr-o zi, nu stii cand, asa ca traieste,
Fii nebun, fii copil, fii matur, fii ce vrei tu, dar iubeste.
Iubeste-te pe tine, iubeste-ti familia, iubeste natura si tot ce te inconjoara
Iar la final, poate vei fi cel pe care nimeni nu-l va lasa sa moara.

R.I.P Kobe.