marți, 28 octombrie 2014

Nonhuman

I destroy everything I touch, call me the destroyer
I might kill someone one day too, call me the killer
I smile and laugh with everything I have everytime
Because that's everything I have left after all this time.

All I am is pent up regrets and dissatisfactions, anger too
And in my eyes you see nothing, they deceive you
I'm a creature born out of love and lust, but mutated
I'm now a creature mutated by hate that I created.

I'm not a human, I'm something I've yet to discover
But I'm not human, I knew that after thinking it over...
I'm despicable, I hate my fucking self, I'm disgusting
I always knew this, even if I was happy, I was rusting.

Here I am, hating myself, hoping for change, striving for it
And I'm changing the nonhuman I am, bit by bit
I'm seeing a brighter future because today I can
I'm walking forward for the first time, with no plan.


vineri, 24 octombrie 2014

Constientizare...

Se tineau de mana intr-un spatiu static, timpul se oprea
Din cand in cand atat pentru el cat si pentru ea
Aveau incercari nenumarate, inutile, de sincronizare
Finalul povestii era scris, aparitie fara avertizare...

Ce doare mai tare? sa crezi ca totul e ideal, fara egal
Sau sa stii ca te indrepti inevitabil spre final?
Mai poti zambi, bucuria te mai binecuvanteaza?
Sau teama si tristetea vin si te acapareaza?

Milioanele de intrebari rostite parca nu isi aveau rostul
Nu mai era dragoste, iar asta pentru ei era costul
Mila din privirile lor era mult prea aparenta,
Incet, ii cutremura linistea atat de evidenta.

Inca se tineau de mana, amanau din greu momentul
Ceva inca ii lega, nu stiau ce, ciudat sentimentul
Dar ca si o poveste bine scrisa, finalul e realist
In lumea noastra, nu e loc de gand idealist.

"Ramanem prieteni."
"Cu siguranta."

Si cu aceste cuvinte mincinoase, ei doi erau din nou
Unul fara celalalt, definitiv, plecand pe un drum nou
Nestiind cu siguranta daca au facut alegerea corecta
Insa cu certitudinea ca viata nu e mereu perfecta,