Alcool

Din o sută de fleacuri învățate și din patru cataclisme imaginare,
Măgarul bătrân a învățat cum să treacă peste orice supărare.
”Mi-am pus necazurile la spate să nu le văd și m-am pus să beau,
Și de atunci sunt mizerabil, nici măcar nu mai știu dacă asta vreau
Mi-am lăsat casa, nu mai am nimic care să merite măcar vreun scuipat
Dea dracii în ea băutură, că m-a făcut să nu mă mai simt deloc bărbat.
Acum plâng... dar nici măcar nu știu de ce, sunt mâhnit dar habarnist
Cu ultima arsură de coniac de pe gâtlej, nu mă mai simt deloc trist.”

Cu privirea în pământ se legăna, așteptându-și, beat, sfârșitul
Stătea pe treptele ultimului bar, care îl mai primea, mâhnitul.
Iar cu căderea pleoapelor sub greutatea somnului, dus de vise
Acesta a dispărut, iar poveștile lui au rămas pe veci, nescrise.