Tehnologizare

De mic copil, am iubit natura și am considerat-o profesoară,

Am sperat să găsesc răspunsuri în liniștea ei, să mă simt acasă.

Visător fiind, mă simțeam călător prin vremurile de odinioară

În care păsările zburau libere și pădurea nu era goală, arsă.

În vremurile de azi ne conectăm la instrumente și echipamente

Ne trăim viața supra-saturați cu informație, neștiind ce să credem

Ne clădim imperii și palate în cele mai mici și patetice apartamente

Și chiar dacă avem atâtea hărți, tot nu știm încotro mergem.

Cu mâna întinsă spre cer și ochii spre telefon, devenim antene

Semnalăm finalul, cu nepăsare și repeziciune și un mic ”lol”.

Pentru că am permis vieții să ne încalece cu atâtea probleme,

Mintea ne e mult prea plină, iar sufletul din ce în ce mai gol.