Ciudata promisiune, atat de onesta si atat de copilareasca
Spusa din gura unui baiat care intr-una refuza sa creasca.
Si oare cum am rostit-o atunci, cand nu credeam niciun cuvant
Daca tot ce-a fost nevoie sa o incalc a fost o simpla pala de vant.
Mandria cuvantului dat e atat de mare in mine, mi se pare bizar,
Ca se pare ca are aceeasi valoare ca unui nestatornic vesnic hoinar.
Dar imi recuperez incet din vina si construiesc pe ce am ars
Si sper sa pot distruge tot ce altadata atat de tare m-a atras.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu