luni, 18 decembrie 2017

Autocaracterizare

Daca o poza face cat o mie de cuvinte
Sper sa pot descrie cine sunt si ce am in minte:
Sunt impulsiv si incapatanat, semne de imaturitate,
Si am mii de ganduri in faras, de mult timp adunate.

Vreau ce nu pot avea, si iubesc si practic loialitatea,
Nu imi place sa fiu singur, dar stiu sa apreciez singuratatea.
Sunt dependent de muzica si tutun, dar si de adevar,
Iar in ce priveste intunericul, sunt un fin cunoscator.

Nu am incredere in nimeni, sunt inspamaintat de mine
Si vreau sa calatoresc, sa simt integral serenitate si fericire.
Nu vreau sa ranesc pe nimeni dar o fac adeseori,
Si desi realizez asta, imi cer iertare de prea putine ori.

Am o stare constanta de plictis si somnolenta
Si pot sa gasesc ratiune si motiv in orice, chiar si in violenta.
Sunt toxic cateodata si am mai si mintit din cand in cand,
Si somnul imi apare doar cu zborul ultimului gand.

Am ambitii multe, marete si mult prea diverse,
Si sper ca intr-o zi sa invat sa uit si sa trec peste.
In oglinda vad pe zi ce trece un barbat ce vrea sa fie baiat,
Un baiat ce intr-o zi o sa-si transforme visele in ceva adevarat.

miercuri, 13 decembrie 2017

Smile

What is a smile? And why does it exist?
It is to offer the heart a little pleasure it can't resist?
Or is it to shine light on eyes that forgot to laugh?
Or is it to make you think you haven't lived enough?

If life has any answers at all, I hope smiling is one
Because the light of it stays long after you're gone.
Tattooed beautifully in my eyes are the grins that kept me going,
And I'm grateful for each one, even if it's not showing.

So thank you, everyone, your smiles gave me strength,
Exactly how much I needed to go the full length.
So I'll smile for you, every time you need me to,
Because that's what I feel I owe to each one of you.

luni, 11 decembrie 2017

Scrisoare

Fericire, satul de a ta absenta, azi iti scriu o scrisoare scurta
Plina de mazgaleli, pe o foita uzata, pe jumatate rupta.
Inca esti departe, au trecut ani de cand nu te-am mai vazut,
Ce s-a mai intamplat de cand nu ne-am intalnit, ai mai crescut?

Cumva, prin oarecare intamplare ne-am intalnit, dar nu te-am recunoscut?
Daca e asa, imi pare rau, sincer; hai sa o luam din nou de la inceput.
Nu ma mai introduc de data asta ca nu mai are niciun sens,
Doar stii ca sunt cel care incearca sa-si creeze propriul univers.

Azi, mi-am amintit de tine si am vrut sa te revad, sa te am aproape,
Sa nu mai trebuiasca sa iti gasesc imaginea sau amintirea sub pleoape.
Am nevoie de tine ca un pescar de undita intr-un lac plin de pesti,
Asa ca fericire, scuza-ma te rog iarasi, unde mortii ma-tii esti?