De acum 2-3-4-5 ani, am inceput incetul cu incetul
Sa realizez ca orice as face, primul pas nu-l fac cu dreptul.
Ci cu stangul.. e greu sa ma explic, sunt prea putine cuvinte
Asa ca o sa o tin scurt, si sper sa tineti minte.
Sunt gol pe dinauntru, orice emotie, sentiment incet dispare
Si nici macar o durere in inima nu mai tresare.
Pot acum sa distrug tot ce imi era mai drag vreodata
Si cred ca as putea sa o fac cu fata neschimbata.
Sa am acelasi puls, nici macar privirea sa mi-o abat...
Daca si inima uneori ma intreaba: "Eu de ce mai bat?"
Incep usor, usor sa dispara toate calitatile pe care le-am avut
Si fac loc negrului, vidului dintr-un oarecare trecut.
E greu de crezut, dar asta sunt acum,
O papusa de carne, cu plamanii scrum,
Cu ochii pierduti, obositi, cautand ceva nedescifrat
Probabil inima-mi ce s-a ascuns in alt loc, neaflat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu