Am daruit soimilor

Am daruit soimilor aripile mele
Leilor le-am dat puterea mea
Si testoaselor gandurile-mi grele
Si mie mi-a ramas cruzimea

Din trup in trup am calatorit
Incomplet si neterminat, cautand fara oprire
Darurile ce in trecut le-am daruit
Deoarece le consideram fara menire..

Acum sunt prins pe pamant
Slab, fara sanse de victorie
Si ma indrept incet spre mormant
Blestemandu-mi propria prostie.

Betie

Sunt beat, rupt de lume si izolat
Ma indrept spre casa, singur, cantand
Ma simt cel mai mare si notoriu ratat,
Sigur, o sa adorm undeva, plangand.

Pana atunci, pasii mi se impleticesc
Nu vad nimic clar, nici macar drumul
Somnul ma ataca, ma impotrivesc
Simt ca ard, parca miros si fumul.

Am ceva in mana, o sticla de vin
Sorb cu sete din ea, sunt hipnotizat
Si stiu ca ziua de maine va fi un chin
Imi caut casa, nu o gasesc, sunt derutat.

Langa un gard oarecare, imi creez un pat
Ma asez si incet mi se inchid ochii
Nici macar nu realizez cat sunt de beat...
Dorm pe strada, am ajuns de-o teapa cu porcii..

Cantec de razboi

Imi reincarc arma, pun tinta pe victima
Apasand tragaciul, este o senzatie sublima
Adversarul cade cu teasta sparta, sangele sare
Acum, judecatorul sau este Dumnezeul mare.

Sune asurzitoare de explozii, tipete de groaza
Le iubesc, ma inspira, puterea lor ma impresioneaza
Vad trupurile fara suflet ale camarazilor mei
Nu simt nimic, sunt din sangele marilor zei.

Bam! Bam! Bam! si mitraliera canta,
Fara oprire, fara eroare, cat ma incanta
E un sentiment de nedescris, e ireal
Acum sunt judecatorul si calaul ideal.

Muriti! le strig inamicilor speriat de mine
Unul ranit, cere mila-Nu e pentru tine!
Zambesc cu un ranjet satanic
Si merg printre cadavre, cu aer tiranic.

Eu sunt fiul anarhiei, zeul distrugerii
Si raspund la cruzimea provocarii
Sunt invincibil, sunt din alta lume
Nu ma interesezi, deci n-ai ce spune!

Filosofie

Gasesc siguranta unde nu exista
Gasesc durerea unde ea persista
Vad nebunia peste tot in lume
Vad tristetea si nu am ce spune.

Simt iubirea si idealuri trecatoare
Simt mahnirea ta apasatoare
Aud soapte naturii indurerate
Aud gandurile tale toate

Distrug gandiri superficiale
Distrug dorintele suicidale
Cer doar ce pot obtine
Cer cele cu folos mie

Nu sunt eu cel mai prost
Nu sunt un om fara folos
Imi doresc tot ce este mai bine
Imi doresc fericire doar pentru mine

Caut si nu gasesc sensul vietii
Caut si ma aflu in centrul cetii
Nu plec niciodata prea departe
Nu plec, decat dupa moarte

Urasc apatia si prostia
Urasc mila si empatia
Iubesc linistea si pacea
Iubesc ziua ce trecea

Vreau sa gasesc linistea totala
Vreau sa vad clipa ta finala
Merg inainte fara sa ma uit in spate
Merg fara oprire, uitandu-le pe toate.

O zi

Cand ma trezesc, ii vad chipul
Apare in acelasi timp cu rasaritul
Imi lumineaza ochii pentru un moment
Pana imi amintesc...sunt atent.
A trecut momentul, a disparut
Un fir de praf ma face sa stranut.
Ma uit in jurul meu, caut ceva
Dar uit si ma ocup de altceva
Nu stiu daca e normal, dar asa sunt eu
Nu sunt un geniu, dar vreun derbedeu
Ziua continua, sunt bucuros, zambesc
Dar nu sunt fericit, nu prea traiesc.
Nu imi vad rostul in lume
Dar incerc sa raman pe bune.

Noaptea vine, afara e intuneric
Sunt singur, nu mai sunt puternic
Imi las ochii sa se inchida, grei
Si sa mai vad odata zambetul ei.

Some kind of music

Don't change your life for me
Don't think that one day, maybe
I will look your way
And I would say
That you're beautiful
And someone meaningful
To the word we live in
Oh, baby, you're dreamin'

The world doesn't have you at its core
And for me, for everyone, you're a bore
So go away, don't look my way
I will turn to stone in clear day.

Plec...

Plec si nu ma mai intorc
Pur si simplu am ramas fara noroc
Te-am iubit si te-am venerat
De parca as fi fost cel mai mare ciudat
Ma simt de parca as trece printr-un tunel
Da, si voiam sa iti iau un inel
Sa ti-l pun pe deget,ah, ce durere
Acum nu mai am mangaiere.
Ca Romeo si Julieta ne vedeam
Atunci, tare prost mai eram.
Ma minteai cu zambetul pe buze;
Era bine, dar nu mai ai scuze.

In momentul nimicitor, te-am vazut
Cu el, iar pe loc "eu" pe care-l stiai, a disparut.
Ce idei marete, ce vise necrutatoare aveam;
Iar, acolo, atunci, parca nu mai traiam.
A fost scurt, stralucitor si frumos
Dar intotdeauna finalul este dureros/
Finalul a venit si tu ai plecat, cu el
Lasandu-ma sfasiat, doar cu un cercel
De-al tau, care l-ai lasat la mine
Poate, din greseala, dar cine stie...in fine.

Cum am mai zis, "eu" plec si totusi raman
Da, pentru ca acum sunt stapan
Si e adevarat, nu uita, cel care pleaca
Este cel care niciodata
Nu va conteni sa te iubeasca, draga fata.
Asadar esti pregatita sa ma vezi acum?
Nu cred, asa ca mai bine ne vedem fiecare de drum...

Cavalerul orb (Partea a II a)

Norocul parea sa sa-si arunce ochiul sau scrutator asupra lui Dante, care casca, in timp ce statea confortabil jos culcat pe o parte, tinandu-si capul in palma mainii drepte. Din cand isi folosea mana stanga sa se scarpine la ochi prin acea carpa alba, uneori pe frunte cu degetul aratator. Oricum toti care treceau pe langa el, isi dadeau seama de la bun inceput ca acel soldat e unul foarte lenes sau tare nepriceput. Daca era un lucru care intotdeauna ii displacea lui Dante era sa auda acele voci pitigaiate de femei aristrocate care isi certau servitorii si servitoarele, pedepsindu-i pentru nesupunerea lor, chit ca aceasta nesupunere era doar in capul lor, umplut de frustrarile unei vieti sexuale neimplinite sau de un sot violent care le dezgusta. Fiecare isi alegea viata, iar Dante nu simtea nimic in legatura cu aceste aristrocate false nascute doar ca sa rupa patul cu primul domn care le dadea minimul de atentie.
Oricum, una dintre aceste "doamne" se apropie cu pasi repezi de Dante. El, desi nu vedea, isi dadu seama dupa acel pas ridicat si usor, dar atat de rapid, ca o fiica de nobil inalt se apropia de el. Multi, in locul lui, s-ar fi ridicat in picioare, sau cel putin intr-o pozitie mai normala, dar lenea lui Dante era singurul lucru care ii mai aducea aminte de copilaria lui. Nu dura mult si acea domnita se opri chiar in fata lui Dante si uitandu-se cu putin dezgust la Dante vorbi incet, special ca numai Dante sa auda:
-Vad ca ai un pret destul de scazut pentru a fi un mercenar. Dar poate esti doar inutil...
Dante zambi scurt si pufni batjocoritor si ironic, inainte sa raspunda cu o voce clara dar dura
-Inutil, nu-s, dar ieftin, da.
Domnita se incrunta putin dar isi continua discursul dupa o scurta pauza
-Atunci, as dori sa stiu numele tau, deoarece de azi esti in serviciul meu pana voi dori eu, pricepi?
-Dante. Si pe domnita cum o cheama?
Domnita era surprinsa ca cineva care avea o fasie de material deasupra ochilor putea spune ca e domnita, in mod special ca era imbracata ca un om normal, plus ca avea o pelerina mare, maro pe ea, care desi noua, era de material ieftin. Oricum isi reveni repede din surpriza si raspunse cu un aer demn...
-Selena, este numele meu, iar tu de unde stii ca sunt domnita?
-Pasii tai sunt antrenati, dovada a faptului ca ai fost invata sa mergi, sa gandesti si sa te misti ca o lebada, sa vrajesti oamenii, intelegi?
-Impresionant. Urmeaza-ma....

Se pare ca pana la urma, Dante avea sa manance si sa bea, avand o viata mai buna, dar poate angajatoarea lui avea o misiune periculoasa pentru el....(va urma)

Cavalerul orb (partea I )

Intr-o vreme de mult trecuta, uitata si probabil neadevarata, traia un cavaler orb. Sau cel putin asa parea, datorita carpei care tot timpul o tinea peste ochi. Era inalt, bine construit ca un soldat adevarat si pe trupul sau se gaseau cicatrici din foste lupte, totusi avea haine rupciugoase, vechi si care se vedea de la o posta ca au fost folosite de prea mult timp. Camasa, alta data alba, acum era de un cenusiu inchis cu pete de toate culorile pe ea. Era de asemenea tocita in coate si avea felurite gauri in ea, cam putine, ce-i drept, dar vizibile. Pantalonii isi pastrasera culoarea dar in genunchi erau rupti si tociti groaznic. El acum era mort de foame si de sete, si ca aceste arzatoare necesitati primordiale sa dispara, avea nevoie de bani. Asa e, atunci, ca si acum, banul stapanea mintile si inimile tuturor locuitorii acelei tari micute. Asadar ca sa stranga bani, Dante, deoarece asa il chema pe cavalerul nostru, venise dis-de-dimineata in piata centrala a orasului unde traia cu o pancarta pe care scria mare, in litere rosii, care pareau scrise din sange: "Soldat calit in lupte, gata sa fie angajat la doar un pret infim de 20 de zai pe zi". Zai era moneda nationala si nu era chiar asa de puternica. Cu 20 de zai, de abia puteai sa iti iei de-ale gurii pe parcursul unei zile intregi, fara a te gandi la cazare, care din start nu intra in pret. Dar Dante, fiind un om simplu, care dormea unde apuca, nu necesita nici mai mult nici mai putin decat minimul necesar, doar sa-si stavileasca foamea si setea.

Dar cine dorea sa angajeze un orb zdrenturos ca soldat? (va urma...)

Iertare

Ca un condamnat la moarte
Iti ceri iertare cu lacrimi in ochi
Si nu te gandesti ca poate
Eu te-am iertat de mult, sa nu-ti fie de deochi.
Iertarea e un lucru greu de obtinut
Dar nu ai nimic de pierdut
Daca ceri cu sinceritate
Iertare, am dreptate?

Toti se multumesc sa zica "Scuze"
Dar sunt doar cuvinte daruite de buze
Nu sunt simtite, nu sunt dorite
Sunt doar cuvinte faurite
Demult, cand cineva chiar le simtea
Daca iti ceri iertare sincer, vei da
Peste un suras la fel de sincer
Si atunci nu mai ramane decat sa-ti cer:

Ia-ti adio de la mine, de la tine, de la viata ta
Si indreapta-ti scuzele lipsite de noime spre altcineva.

Midnight

The darkness that creeps through your window

Into your room, like a new widow

Changes you, makes you think different things

That are bad, and that it brings

A silence like you've never heard before

A deafening one that treats you like a whore.

Yes, you're it's whore and slave

The moment you let it enclave

You in your fortress and prison

But you see no reason

Why you should banish it forever

You don't know that never,

Ever, you must think dark thoughts

Because that's what it's righteous

While you sail happily with all the boats

Because it treats you curteaously.

Just never forget that in the moment you let it go

It will haunt you and you won't be able to say "No"

You won't be able to stop it and it will kill you.

Just relax and look at it as something new.

Psihopat

Lumea se roteste in jurul tau

Toti iti sunt dusmani

Nu poti sa faci diferenta intre bine si rau

Si totusi au trecut niste ani,

Te-ai ascuns ca un leopard

Gata sa-si atace prada

Fie ea un pom sau un gard

Si toti iti spun doar "Da"

Cand tu auzi doar "Nu"

Esti pierdut intr-o lume creata

De mintea ta unde esti doar tu

Singur, infrigurat in ceata.

Poate astepti sa vina cineva sa te scoata

Dar cine poate cand tu nu ai o casa

Sau cel putin asa crezi...

Esti cel mai bogat si nu vezi

Ca pierzi totul in minutul in care

Dai totul inspre uitare

Si ataci insetat de sange

Prima victima care ti se frange

In mana ca un vreasc

Poate maine, poate peste un veac

Se va gasi si medicamentul tau

Cel al unui psihopat rau.

Dorinte

Sunt dorinte spuse cu voce tare,
Si mai sunt dorinte soptite
Sunt fel si fel, unele murdare,
Unele pure, dar convertite
In timp, care se schimb
Si apoi se sting.

Pentru ca viata noastra e scurta
Si in acelasi timp, o bruta
Nu poti sa schimbi nimic legat de ea
Doar incerci si nu rezolvi nimic
Tot ce faci, ea devine mai rea
Si tu o simti puternic cum bea
Ce a mai ramas bun in tine
Asa ca nu mai tine sa zici ca e bine,
E rau si stii ca maine sau peste un an
O sa fii distrus si fara niciun ban.

Doresti, doresc, la multe lucruri bune
Dar sunt dorinte care pot fi aruncate in lume
Si apoi uitate, la prima greutate,
Ca toate-s rele, frate.

Moarte...

In momentul mortii, oare ce simti?
Oare doare asa tare incat strangi din dinti?
Sau este totul rapid si fara durere
Lasandu-te, intai, fara putere
In corpul tau ce incet se opreste din trait
Oare auzi al mortii puternic marait?
Oare vezi acea lumina alba de la capatul tunelului?
Dar dupa acea lumina alba ce gasesti?
Gasesti fericire, bogatie si implinire a sufletului?
Dar odata ajuns acolo, tu cine esti?
Esti o bila stralucitoare, de lumina?
Si stai...si stai, oare astepti sa vina
Ziua de apoi, cand niciunul dintre noi
Nu va mai fi pe Pamant si va veni acolo
Sa astepte sa fie trimis departe de voi
Sau sa ramana pe veci acolo?


Moartea este ceva natural, care sigur se intampla
Mai devreme sau mai tarziu, tot cazi lat
Chit ca mori natural sau cu glontul in tampla
Tot nu stii daca vei ajunge undeva, adevarat?

English Poem

In the morning there's a new light
And the darkness from before
Looks at it with fright,
Shaken at its own core.
But with a new light, it's a new reason
To fight against your friend's treason,
He betrayed your trust
And to get back at him is a must
However, the new day that has just begun
Will bring what you need,
But it's better if you run
And not let your bad thoughts lead
Because it will bring forth your destruction
Unless you reject it with burning passion.

Dependenta

Dependenta. Un cuvant al carui definitie exacta mi-e lene sa-l caut in dictionar. Asa ca o sa-l explic cum il receptionez eu.

Dependenta, este in majoritatea cazurilor, un defect, deoarece dependenta de anumit lucru, persoana sau obicei te poate impinge sa faci lucruri de care habar n-aveai ca le poti face. Cea mai comuna dependenta din zilele noastre, este cea de parinti. Cand esti mic, e in regula sa fii dependent de parinti. E logic si normal si mai presus de toate, foarte natural. Dar este ilogic, ca la 30 de ani, sa fii inca dependent de banii, pilele si cunostintele parintilor. Este rusinos si stupid. In momentul in care esti apt sa muncesti si gandesti cu capul tau, in loc sa gandesti la comun cu altii din anturajul tau, esti pregatit "sa-ti iei zborul din cuib" si sa te descurci de unul singur. Poate au o vina si parintii pentru ca ii permit copilului (acum 30 de ani) sa se foloseasca de ei. Dar sunt usor de absolvit de orice vina, deoarece ei "te-au adus pe lume, ei te cresc".

O alta dependenta foarte comuna este cea de prieteni. Simti nevoia sa fii in mijlocul lor, sa te aprobe, sa te ajute, pe scurt sa-ti fie alaturi. Dar multi nu observa ca in cadrul grupului de prieteni, exista unul sau doi "insi" care manipuleaza tot si se face doar dupa voia lor. Pentru aceia, prietenii sunt un hobby, nu o dependenta. Ei se descurca singuri si in cele mai multe cazuri au o incredere uriasa in sine si se iubesc pe ei mai mult decat orice, putand fi numiti si "narcisisti". Ei detin puterea de a aliena orice persoana din grup si toti o stiu, cel putin o simt. De aceea, cei din jurul lor ii lingusesc cat e ziua de lunga, facandu-le pe plac, de parca ar fi platiti.

Dependenta de fumat este usor de caracterizat. O ai si nu poti scapa de ea. Incepi din curiozitate si te acapareaza, dominandu-te.

Dependenta este, pe scurt, ceva ce fiecare are, intr-un mod diferit, unic.

Vorbit...Conversatie

Nimic nu e mai simplu ca vorbitul. Desi sunt cateva persoane, chiar destule, care din nastere au o deficienta care le provoaca inabilitatea de a vorbi, ceilalti care pot vorbi (prosti, urati, frumosi, inteligenti etc.) vorbesc de dragul de a vorbi si rareori chiar ei cred ceea ce spun. Vorbind singur, creezi un monolog, cand vorbesti cu altcineva creezi un dialog, specific o conversatie,


Conversatia este de mai multe tipuri, iar cea mai importanta pentru toti este cea inutila. Inutila pentru cei care chiar vor sa transmita ceva, dar aceasta conversatie simpla iti poate aduce multe beneficii. Maestrii conversatiei simple pot crea si o conversatie mai adanca, mai cu sens, in timp. Dar maestrii conversatiei inteligente nu pot cobori din nou la nivelul acela simplu, ei transformandu-se uneori in paria sau chiar ajungand sa vorbeasca cu peretii. Insa, uneori, gasesc pe cineva cu care pot vorbi si astfel, ei ating apogeul conversatiei....

Colectie de poezii (scrise in clasa)

I

Si e gri, totul e gri, iarasi dispare

O iubire de scurta durata ce mi se pare

Ca m-a rupt in sapte, dar poate…

Nu ar trebui sa ma doara in spate?

De ea, de tot ce a fost, ca am fost un prost

Sau poate ca inca sunt, nu stiu,

Nimic nu are acum rost,

Dar fac pariu ca intr-un tarziu,

Va fi totul bine pentru mine

Ca oricum dupa rau vine bine.

Sper cateodata, sa vad lumea toata

In flacari, distrusa, Sparta…

Dar cine n-are momente cand vrea

Sa dispara de tot, s-o ia

La drum, fara sa se uita in urma

Ca oricum, simti doar bruma

II

Si ma apuca cateodata,

Sa-mi bag p**a in lumea toata,

Ca oricum tot curva ramane si degeaba speri

Ca ziua de cacat, de ieri

Se va transforma in maine

Si totul va fi bine.

Dar e vrajeala, nu e adevarat.

Tot traiesti intr-o lume de cacat,

E adevarat, e trist

Dar poate mai iesi din abis

Cu cate o raza de lumina

Ce trece fara vina

Dar tu te apuci de ea, n-o lasi sa plece

Ca acum simti ca totul e rau si nici nu trece.

III

Ce plictiseala, ce monotonie…

Vreau intr-o calatorie.

Ca la scoala intotdeauna

Iti vine sa-ti dai una…

Cel putin mie, poate tie

Nu iti vine sa te lovesti,

Dar cand cazi in melancolie,

Ce faci? Doar stai si te gandesti?

Ca poate maine pleci si uiti

Dar trebuie sa ma asculti

Ca scoala este inchisoare pentru noi

Dar pentru cei dinaintea noastra

E locul unde ar vrea inapoi

Caci viata e grea ca o glastra

Umpluta cu ciment si fier

Care iti cade in cap si pieri…

IV

Joci teatru? Ma intreaba

Raspund: “Vezi-ti de treaba”

Asa e, nu e treaba lor

E treaba mea si ei degeaba vor

Sa afle ceva despre mine

Eu ascund tot foarte bine

Pana la un moment,

Cand gasesc un prieten bun

Si are cuvantul de “ciment”

Iar eu, ca un nebun

Dezvalui tot despre mine

Relativ tarziu,

Dar e auriu,

Ca stiam de mult, tot, despre tine.