Plec...

Plec si nu ma mai intorc
Pur si simplu am ramas fara noroc
Te-am iubit si te-am venerat
De parca as fi fost cel mai mare ciudat
Ma simt de parca as trece printr-un tunel
Da, si voiam sa iti iau un inel
Sa ti-l pun pe deget,ah, ce durere
Acum nu mai am mangaiere.
Ca Romeo si Julieta ne vedeam
Atunci, tare prost mai eram.
Ma minteai cu zambetul pe buze;
Era bine, dar nu mai ai scuze.

In momentul nimicitor, te-am vazut
Cu el, iar pe loc "eu" pe care-l stiai, a disparut.
Ce idei marete, ce vise necrutatoare aveam;
Iar, acolo, atunci, parca nu mai traiam.
A fost scurt, stralucitor si frumos
Dar intotdeauna finalul este dureros/
Finalul a venit si tu ai plecat, cu el
Lasandu-ma sfasiat, doar cu un cercel
De-al tau, care l-ai lasat la mine
Poate, din greseala, dar cine stie...in fine.

Cum am mai zis, "eu" plec si totusi raman
Da, pentru ca acum sunt stapan
Si e adevarat, nu uita, cel care pleaca
Este cel care niciodata
Nu va conteni sa te iubeasca, draga fata.
Asadar esti pregatita sa ma vezi acum?
Nu cred, asa ca mai bine ne vedem fiecare de drum...