Aroganta

Patetic, slab, nefericit si mizerabil, incapabil de ratiune sau de compasiune
Plangi in sanul intunecat dar comfortabil al abisului, lipsit de pasiune.
Si te ascunzi in spatele unei masti construite pe spiritul altora, atat de naturala,
Fara sa stie nimeni ca esti o constructie penibila, ce doar pare a fi umana.

Talentele scrise pentru altii, ce le consideri ale tale, fug de tine ca si norocul,
Ai un blestem pe spate, parca din pacatele stramosilor, sa nu-ti gasesti locul.
Vocea ti-e slaba, lipsita de substanta, rostesti cuvinte goale constant, iar si iar,
Fa lumii un bine si taci din gura, si sincer nu ar mai trebui sa dai vreun dar.

Si daca te simti, sper sa iti para bine, sa stii ca scriu inca despre tine,
Iar acum vreau sa iti confirm gandul ca nu ai cum sa te compari cu mine.
Daca ai escaladat vreun munte vreodata, sa stii ca ala a fost mic,
Si cateodata ma gandesc ca daca ai disparea din istorie, nu ar pierde nimeni nimic.

Distant si rece, ma inclin in fata celor cu intelepciune si cu suflet bun
Poate sa ii egalez nu o sa pot vreodata, dar nu vreau sa stiu cum.
Vreau sa fiu acelasi arogant, cu spirit neinfrant sa ma pot pisa contra vantului,
Iar la final, cand se incheie, sa stiu ca am vrut sa fac bine, dar nu am avut cui.