Și încet, încet, iar, îmi urcă prin vene.
Ceața îmi pătrunde în plămâni și în minte,
Iar eu încep să repet aceleași cuvinte.
Trece ușor pragul și se ia după urme familiare,
Tot ale ei, iar eu sper să am încă odată scăpare.
Șoapte otrăvitoare și reci, îmi intră în urechi
Și mă trădează visele și lecțiile vechi.
Mă așteaptă încă un dans pe muchie de cuțit,
Și o să-l fac cu răbdare, nepripit,
Pentru că de data asta vreau să termin cu ea
Cu sau fără victorie, măcar să îmi aflu liniștea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu