Tresarirea infima a unei inimi cicatrizate
Poate fi rai sau iad pentru posesor
Cand deja regretele sunt adanc stilizate
In inima unui om ce nu crede in viitor.
Ochii sunt oglinda sufletului, imperfecta
Cand sufletul e gol, ea nu mai reflecta.
Si devine inca o parte defecta
Dintr-o creatie fara rost, incompleta.
Cuvintele ce ofera cea mai mare alinare
Provin dintr-o fiinta trista, singuratica,
Cu speranta unui sfarsit in viata lui apatica
In care si curcubeul nu mai are culoare.
Adam si Eva chiar daca au trait
Pentru placere, fericire, au pacatuit;
Iar noi, fiinte incomplete, oameni fara rost
Gasim in orice dorinta un prea mare cost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu