Mie, mi le repet de parca as munci silnic.
Dar m-am saturat de dezamagiri, de vorbe neintelese...
De tot ce am insemnat eu, de scuzele mele dese...
Si as vrea sa zic ca de maine voi fi diferit..
Dar as minti, si tot pe mine m-as fi fraierit..
Asa ca prefer sa zic ca de maine o sa incep..
Primul pas e cel mai greu, asta concep..
Dar nu vreau sa renunt, inima nu ma lasa...
Si dobitoaca n-o intereseaza daca iau plasa...
Ea tot bate pentru altcineva, nu pentru mine...
Si creierul se conecteaza cu ea, e al dracu' de bine.
Ce sa fac? Sunt pierdut, sunt confuz, sunt nemultumit..
Si cum sa nu fiu, cand am pierdut tot ce am iubit..
Vreau sa schimb lumea, sa ajung pe cea mai inalta treapta..
Dar nu am cum, cei care sunt acolo, nu-mi sunt de-o teapa..
Si am spus-o si-o repet, eu si cand glumesc
Vorbesc serios, nu cuvintele ma ratacesc...
Insa din moment ce nimeni nu ma mai crede,
Trebuie sa renunt la adevar, ca nimeni nu ma vede.
Si sunt aproape beat, alcoolul doar dezinhibeaza..
Asa ca pun pe tava ceea ce nimeni nu realizeaza;
Ca sunt eu, nu m-am schimbat, tot iubesc ce-am iubit odata
Fie ca e o carte, un joc, un dans sau vreo fata..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu