Sunt multe clipe, pe care acum mi le-am amintit...
Ca am fost acolo sau dincolo, ce-am facut..
Ca am facut prostii, insa toate au trecut.
Acum suntem mari, nu mai suntem copii, cica..
Eu inca vreau sa raman copil, sa nu portAs pica..
Dar trecem prin timp, ne schimbam cu fiecare minut,
Si ne dam seama cat de mult am crescut...
Am un dor nebun de copilarie,
Perioada asa nu o sa mai fie...
As vrea sa ma intorc in timp, as da tot ce am..
Sa mai vad lucrurile asa cum le vedeam.
Dar nu mai pot, timpul e crud, merge inainte
Si nu ii pasa de ce vrei, de ce ai in minte...
Asta e, asa e ordinea, asa e legea nescrisa
Toti ne nastem, crestem, murim , suntem o lumanare stinsa.
Lasam umbre pe pereti cat inca stralucim
Insa astea dispar, cand noi murim...
Ramane cenusa, peretele patat de fum..
Nu mai ramane altceva, nici macar scrum.
Trecem prin viata cu speranta ca macar o sa lasam ceva in urma...
Dar nu o sa fie mult timp, se vede un pic ca si o cadere de bruma..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu