O sa imi las sufletul pe trepte, langa usa,
Ca sa mi-l cultiv si sa mi-l cizelez.
O sa il asez cu grija intr-o caldarusa,
Iar eu o sa ma fac apa, sa ma eliberez.
Mintea mea sa ma poarte departe, in zori.
Bratele-mi sa duca greutatile vietii mele,
Iar picioarele sa bata pe loc de mii de ori,
Franturile de praf sa-mi ia grijile cu ele.
Mi-am pecetluit soarta, nascand un suflet,
M-am umplut de datorii si responsabilitati
Zambind multumit, atat cat mai cuget,
Sa ma pot bucura si eu ca oamenii toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu