Scriem

Scriem povesti despre noi si despre ceilalti in fiecare minut al fiecarei zile
Dar nu citim ce scriem, sarim peste randuri raspandite in file.
Consideram ca le scriem bine, ca doar e arta noastra proprie
Dar uitam ca fiecare poveste are un final, de aia nu pastram vreo copie.

Povestea ta si a mea poate s-a terminat de mult si i-am scris sfarsitul
Dar tu crezi ca ea continua, doar ca “nu si-a dat seama ce pierde tampitul”.
Nu imi dau seama de multe, dar stiu suficient incat sa pot realiza,
Ca nu am habar de nimic in lumea asta, iar asta nu se poate schimba.

S-au pierdut atatea povesti frumoase in timp ce se evita scrierea finalului.
Iar noi de mult ne-am uitat numele si am lasat tot, amanet, trecutului.
Nu sunt perfect si nici nu am pretentia sa fiu sau sa fi fost,
Dar scriu finaluri de poveste dinainte ca ele sa aiba vreun rost.

Asa m-am format, eu asa ma conditionez in a mea poveste,
Ca toate finalurile vin, iar eu trebuie doar sa trec peste.
Dar traiesc o viata buna acum din cauza tuturor umbrelor pe care le-am imbratisat
Si nu mai regret ca am pus suflet, iar unde e cazul sa uit, deja am uitat.

Nu e necesar sa pierdem timp incercand sa ne dam seama ce-ar fi fost daca?
Cand deja momentul e trecut, barca a plecat, iar regretele te ataca.
Trecutul m-a invatat sa pretuiesc prezentul si sa construiesc viitorul
Iar daca dau de probleme, sa ma tin bine si sa accelerez motorul.

Povestea asta s-a incheiat ca multe altele, iar mie imi pare bine,
Ca ne-a avut personaje pe noi, pe mine si pe tine, chiar daca nu stiu cine
Esti sau ai fost sau daca vei fi, imaginatia mea nu are limite definite
Si pot scrie cu drag sau cu ura despre ceva ce doar cred ca imi aduc aminte