Meh

Nu pot scrie despre libertate, nu pot scrie despre nimic de fapt

Inspirația rapid fuge de mine ca și un adulter prins în plin act.

Simt o frustrare în crescendo pentru că am ideea bine construită

Dar nu am versuri și nici motivație să o văd încet clădită.

Am mintea atât de încețoșată cu ziua de mâine și ce va fi mai târziu,

Încât nu vreau să mă gândesc dacă o să fie bine sau eu n-o să mai fiu.

Captiv în moment, nu mă pot despărți de optimism, îmi dă putere

Dea dracii în ea situație, că e foarte greu de găsit în ea vreo plăcere.

Nu sunt coerent, m-am îmbătat cu ceață, era mai bine să fie băutură

Nu mai simt nici frică, nici spaimă, doar o incertitudine pură.

Dar lupt până la capăt și o să fac să fie bine, poate nu pentru mine

Dar pentru cei care îi iubesc o să fac orice, asta îmi stă în fire.

Tehnologizare

De mic copil, am iubit natura și am considerat-o profesoară,

Am sperat să găsesc răspunsuri în liniștea ei, să mă simt acasă.

Visător fiind, mă simțeam călător prin vremurile de odinioară

În care păsările zburau libere și pădurea nu era goală, arsă.

În vremurile de azi ne conectăm la instrumente și echipamente

Ne trăim viața supra-saturați cu informație, neștiind ce să credem

Ne clădim imperii și palate în cele mai mici și patetice apartamente

Și chiar dacă avem atâtea hărți, tot nu știm încotro mergem.

Cu mâna întinsă spre cer și ochii spre telefon, devenim antene

Semnalăm finalul, cu nepăsare și repeziciune și un mic ”lol”.

Pentru că am permis vieții să ne încalece cu atâtea probleme,

Mintea ne e mult prea plină, iar sufletul din ce în ce mai gol.

Înstelat

Suntem pulbere de stele adunate într-o formă bizară,
Fără uniformitate, continuitate și fără direcție clară.
Suntem puncte dintr-o dreaptă, nu contăm de la distanță,
Dar ca și prin magie, prin apropiere, căpătăm substanță.

Aș vrea să spun că probabil în Univers noi suntem un produs eșuat,
Dar ceva din mine îmi spune că nu degeaba ne-am luptat și am evoluat.
O voce declară puternic sub cerul înstelat de creații perfecte
Că ființe mai frumoase nu există decât cele cu atâtea defecte.

Oameni suntem, vicioși, acaparați, individualiști dar avem o parte bună.
Greu de găsit, ce-i drept, exact ca partea întunecată din Lună.
Dar există și suntem încă în creștere și ne hrănim în continuare
Iar mintea noastră ne permite să nu ținem cont de hotare.