Scrisoare

Fericire, satul de a ta absenta, azi iti scriu o scrisoare scurta
Plina de mazgaleli, pe o foita uzata, pe jumatate rupta.
Inca esti departe, au trecut ani de cand nu te-am mai vazut,
Ce s-a mai intamplat de cand nu ne-am intalnit, ai mai crescut?

Cumva, prin oarecare intamplare ne-am intalnit, dar nu te-am recunoscut?
Daca e asa, imi pare rau, sincer; hai sa o luam din nou de la inceput.
Nu ma mai introduc de data asta ca nu mai are niciun sens,
Doar stii ca sunt cel care incearca sa-si creeze propriul univers.

Azi, mi-am amintit de tine si am vrut sa te revad, sa te am aproape,
Sa nu mai trebuiasca sa iti gasesc imaginea sau amintirea sub pleoape.
Am nevoie de tine ca un pescar de undita intr-un lac plin de pesti,
Asa ca fericire, scuza-ma te rog iarasi, unde mortii ma-tii esti?