Sfarsit

Versurile nu mai curg, chitarele nu mai plang,
Strazile sunt goale, nu mai e nimeni in targ.
Nu se mai aud copiii, ce tipau de bucurie;
Nu se mai enerveaza nimeni, gol in primarie.

Imaginile ce incet mi se aplica pe retina,
Imi dau fiori, dar inima-mi nu suspina;
Ce s-a intamplat e un efect al umanitatii:
Distrugem tot pana o sa murim cu totii.

Egoismul, aroganta si egocentrismul, caracteristici banale,
Au devenit ale umanitatii slabiciuni fatale.
Cand in cautarea divinitatii, omul devine zeu,
Nu mai pot sa am credinta in viitorul meu.

Decat sa fiu condus de pseudointelectuali,
Sa vad zilnic pitipoance si cocalari,
Mai bine plec capul in fata sabiei destinului,
Sa-i pun un capat prematur chinului.

Timpul nostru s-a dus, viitori dinozauri,
Vom deveni relicve, dragoni sau balauri.
Iar la final, chitarele nu o sa mai planga,
Noi vom disparea, iar timpul tot o sa curga.