duminică, 19 aprilie 2015

Pif-pof

Pacatos fiind, sunt plin de pacate,
Visator sunt,  o sa scriu o carte,
Cu toate pacatele mele, ah! si regretele...
Imi dau degeaba in cap cu peretele.

Construiesc o casa primitoare, calduroasa;
Cu o camaruta plina de mine, frumoasa,
Si in coltisor o sa imi pun un biletel
Si in veci n-o sa ma ating de el.

Asa cum popa incepe cu "Slava" si termina cu "Amin",
O sa incep si eu voios, si o sa termin in chin;
Ah! de-acuma ma dor toate oasele, plang de lene..
Si asa vine, asa se duce un gand, repede si alene.

Eu, sincer sa fiu, sunt o contradictie ambulanta
Un om cu o mutra enervanta, aroganta, agasanta,
Sunt ala din coltul strazii tale pe langa care treci
Sunt ala cu care bei, cu care petreci, pana te ineci.

Dar sunt si un mester al cuvintelor, 
Si construiesc o casa a dorintelor
Unde sa le pun sa se odihneasca pe vecie
Pana o sa iti dai seama ca iti trebuie tie.


marți, 7 aprilie 2015

Homunculus

Tresarirea infima a unei inimi cicatrizate
Poate fi rai sau iad pentru posesor
Cand deja regretele sunt adanc stilizate
In inima unui om ce nu crede in viitor.

Ochii sunt oglinda sufletului, imperfecta
Cand sufletul e gol, ea nu mai reflecta.
Si devine inca o parte defecta
Dintr-o creatie fara rost, incompleta.

Cuvintele ce ofera cea mai mare alinare
Provin dintr-o fiinta trista, singuratica,
Cu speranta unui sfarsit in viata lui apatica
In care si curcubeul nu mai are culoare.

Adam si Eva chiar daca au trait
Pentru placere, fericire, au pacatuit;
Iar noi, fiinte incomplete, oameni fara rost
Gasim in orice dorinta un prea mare cost.