Liniste

Printre eternele suspine si efemerele placeri
Sta un singur gand albastru, linistit si pasnic
Sta prea solitar, fara cerinte, fara dureri
Si asteapta sa treaca ceata, asteapta vesnic.

A vazut lumea cum apare, cum universul s-a nascut
A auzit primul tipat de durere, primul ras de fericire;
A simtit cum tot trecea pe langa el, a crezut
Ca va simti si el durere, tristete, iubire si daruire.

Insa un gand albastru nu se incadreaza in tipar,
Nu e rosu, nu e galben, nu e alb, e doar albastru, singurel
Ar fi dat tot ce are, pentru o secunda macar...
Sa stea cu un frate sau o sora, sa nu fie doar el...