Nu vreau titluri si averi, comori infinite,
Ca mai apoi sa le uit in incaperi prafuite.
Nu vreau priviri adulatoare si indragostite,
Ca mai apoi sa ma urasca nestapanite.
Nu vreau lacrimile tale sau simpatia ta,
Ca mai apoi sa mai am ce pot regreta.
Nu vreau nimic din ce nu as putea avea,
Ca mai apoi sa plang ca nu e a mea.
Vreau sa ma pun sa dorm linistit,
Ca apoi sa ma trezesc iar odihnit.
Vreau sa daruiesc tot ce am construit,
Ca apoi sa stiu ca a meritat ce am trait.
O sa imi las sufletul pe trepte, langa usa,
Ca sa mi-l cultiv si sa mi-l cizelez.
O sa il asez cu grija intr-o caldarusa,
Iar eu o sa ma fac apa, sa ma eliberez.
Mintea mea sa ma poarte departe, in zori.
Bratele-mi sa duca greutatile vietii mele,
Iar picioarele sa bata pe loc de mii de ori,
Franturile de praf sa-mi ia grijile cu ele.
Mi-am pecetluit soarta, nascand un suflet,
M-am umplut de datorii si responsabilitati
Zambind multumit, atat cat mai cuget,
Sa ma pot bucura si eu ca oamenii toti.
