Păpușă

Păpușarul îmi stătea în spate, dirijându-mă subtil
Îmi transfera întuneric și umbră prin ițele sale,
Îmi șoptea cuvinte goale și fără sens, atât de facil.
Eram păpușă, ținută captivă de legături ireale.

În mișcările mele, era o frântură de falsitate
În ochii mei, lumina, de mult se disipase
În mintea mea, nu mai era loc de realitate
În inimă, erau urmele ale podurilor arse.

Iar păpușarul mă ținea atât de strâns legat,
Până când m-am uitat într-o zi, în oglindă,
Descoperind, cu o mare plăcere, dar stupefiat,
Că eu eram păpușarul spânzurat de grindă.

Nedrept

Ce e drept în lumea asta și ce e greșit?

Să treci prin viață nepăsător și liniștit?

Să dai o mâna de ajutor din când în când?

Să fii prezent alături de ceilalți, dar doar în gând?

Definiția diferă, la fiecare, în funcție de perspectivă

Ce e bine pentru unul, pentru altul poate fi nocivă

Dar ce e greșit, va fi tot timpul greșit pentru mine,

Și nu pot sta liniștit să aștept pacea ce poate vine.

Avem multe de pierdut și nimic de câștigat,

Asta ni se spune constant și e adevărat.

Dar contractul social nu s-a schimbat niciodată

Toți cei din trecut, totuși, au luptat măcar odată.

E trist, suntem înfrânți fără niciun fel de luptă

Și nu ne gândim că putem câștiga, măcar o secundă.

Acceptăm soarta și mergem mai departe, împreună.

E la fel ca și atunci când închizi ochii și spui ”Noapte bună”.