Am vrut sa imi torn ciment pe pleoape,
Sa nu pierd imaginea acelui viitor comun,
As vrea sa transform in realitate un vis nebun.
Prea mult timp a trecut si acum imi e frica,
Si amintirea a devenit imensa din pitica,
Atatea cuvinte nerostite si regrete nenumarate
Poate intr-o zi o sa reusesc sa le rascumpar pe toate.
Nu mai stiu cine esti si tu nu ai stiut de mine vreodata
Dar m-am schimbat un pic si sper sa iti placa.
Inca gandul daca am contat pentru tine acolo ramane.
Si sper din toata puterea sa nu te uit pana maine.
Imaginatie bogata nascuta din ganduri traite de altii,
Vise creionate din prea mult timp liber, fara ocupatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu