Cand zambetul apare, un inger se naste
Cand razi in fata sortii, un demon dispare
Si indiferent de ce cruzime te paste...
Gandeste-te ce se intampla cand zambetul reapare.
Si greutatea dispare...
Eu m-am saturat de tristete, m-a imbatat destul.
Oare cat m-a tinut prizonier? nu mai conteaza...
Am uitat de el, de cel care ma bantuia, destinul...
Inchid ochii incet, incet, nimic nu ma bruiaza
Dispar eu, dispare lumea...inceteaza...
Mi-am lasat demonii deoparte, acolo unde erau
La inceput cand erau inca nedescoperiti
Lumea are destui demoni, pe ai mei nu-i mai dau..
Ii tin departe, inlantuiti, incatusati, legati...feriti..
Da, nu scapa, nu sariti...
Focu-mi negru se transfigureaza in alb pur...
Dorintele-mi nu mai sunt la aur....
Vreau doar mintea-mi limpede, ochii clari
Si tu zambet continuu sa imi apari
Si niciodata sa dispari...
Transmiti un mesaj pozitiv prin aceasta poezie!
RăspundețiȘtergere