Dacă stai și te uiți în zare, observi cum a înnebunit lumea.
Altădată erau principii, onoare și oameni care știau să fie umani.
Acum toți se vând, trebuie doar să știi prețul și să ai destui bani.”
Maică dragă, anii au trecut peste tine așa cum trece vântul printre frunze,
Iar ție nu ți-a rămas decât amărăciune și venin bătrân, pe buze.
Lumea în care trăim, nu e perfectă, dar nici nu a fost vreodată.
Toți trăim cum știm mai bine, dar nu a fost bine niciodată.
Creierul ne joacă feste, amintindu-și cu drag vremurile apuse,
Ruine antice, ce probabil au fost încă de pe atunci distruse.
Dar nostalgia ne invadează și uităm că a fost greu, doar râdem acum.
Chiar dacă eram izolați în nefericire, fără scăpare și fără drum.
Viitorul e mai bun, eu așa consider, pentru că îl poți schimba
Ești parte din el, nu ești deoparte, e viața ta, fă și tu ceva.
Dacă aștepți sfârșitul și elogiezi începutul, nu te face înțelept,
Asta înseamnă că inima nu mai are spirit, doar bate în piept.
Iartă-mi îndrăzneala și nesupunerea față de tradiții ancestrale
Dar nu văd rostul respectării unor tradiții putrede feudale.
Ieri nu a fost mai bine ca azi, poate mâine va fi, să avem speranță,
Poate într-o zi totul o să ne convină când o să punem tot în balanță.
