In apropierea momentelor in care, poate ma voi schimba pentru totdeauna,
In noaptea in care frigul imi intra in oase, am o dorinta, doar una,
Sa nu uit de unde am plecat,sa nu imi uit casa si sa nu imi uit drumul,
In lumea in care am intrat singur si am gasit prieteni, doar unul.
Si toate micile schimbari de vreme si de stare, in care ma pierd fara oprire,
As vrea sa dau la ziar, sa scriu cea dintai si din urma stire,
Ca m-am oprit din gandit, si din supragandit, si din supraestimat, si din subestimat,
Si in sfarsit mi-am dat seama ca tot timpul am fost supraapreciat.
Daca noaptea ar avea la fel de multe raspunsuri cum are dezamagiri ziua,
As renunta la durere si tristete, ca in copilarie, cu un naiv "piua".
Cumpar masina de timp, sa ma intorc in vremurile mele pure si simple
In zilele in care problemele ca nu aveam minge de fotbal pareau ample.
Urasc scoala si am repetat-o si am s-o repet cat o sa traiesc, acolo nu am gasit lumina,
Acolo mi-am pierdut rabdarea si am descoperit ca pot fi paria fara pedeapsa,
Iar cand voiam, ma intorceam in miezul problemei, recunoscandu-mi vina,
Si tot plecam si tot reveneam cand devenea durerea si negura mai aspra.
As vrea sa strig ajutor pentru prima oara, dar as fi mincinos si fara principii,
Pentru ca am strigat mut pentru ajutor din nou si din nou, inca de cand eram copii.
Dar un singur adevar am invatat, cat nu te ajuti tu, nimeni nu o sa vrea sa se apropie de tine,
Asa ca hai sa repet un singur raspuns viabil pentru orice intrebare despre mine: Sunt bine.
