Nedrept

Ce e drept în lumea asta și ce e greșit?

Să treci prin viață nepăsător și liniștit?

Să dai o mâna de ajutor din când în când?

Să fii prezent alături de ceilalți, dar doar în gând?

Definiția diferă, la fiecare, în funcție de perspectivă

Ce e bine pentru unul, pentru altul poate fi nocivă

Dar ce e greșit, va fi tot timpul greșit pentru mine,

Și nu pot sta liniștit să aștept pacea ce poate vine.

Avem multe de pierdut și nimic de câștigat,

Asta ni se spune constant și e adevărat.

Dar contractul social nu s-a schimbat niciodată

Toți cei din trecut, totuși, au luptat măcar odată.

E trist, suntem înfrânți fără niciun fel de luptă

Și nu ne gândim că putem câștiga, măcar o secundă.

Acceptăm soarta și mergem mai departe, împreună.

E la fel ca și atunci când închizi ochii și spui ”Noapte bună”.

Cum să te pregătești de dezastru

În versurile ce vor urma, vă voi redacta ,cu expertiză, pașii pregătirii corecte,

Pentru acele dezastre, ce în fiecare zi, la știri, par din ce în ce mai eminente.

Primul pas este să te duci până în bucătărie și să-ți faci tichie din staniol,

Modeleaz-o cum vrei, dar asigură-te că o dai foarte bine cu alcool.

Să nu se prindă de ea naniții blestemați, trimiși de foarte departe,

Cu capacități de manipulare și controlare, fine, of course, produși în State.

Al doilea pas este să te duci la duș îmbrăcat complet și să te îmbăiezi

Cu apă fierbinte ca dracu`, ca toate scamele radioactive să le îndepărtezi.

Când o să ieși, o să fii ca un nou născut, curat și imposibil de detectat

Și poți să începi să postezi pe Youtube că toată treaba a funcționat!

Mai apoi, dă-ți două palme și revino-ți la realitate, deschide ochii și gândește lucid..

Boule!

Alcool

Din o sută de fleacuri învățate și din patru cataclisme imaginare,
Măgarul bătrân a învățat cum să treacă peste orice supărare.
”Mi-am pus necazurile la spate să nu le văd și m-am pus să beau,
Și de atunci sunt mizerabil, nici măcar nu mai știu dacă asta vreau
Mi-am lăsat casa, nu mai am nimic care să merite măcar vreun scuipat
Dea dracii în ea băutură, că m-a făcut să nu mă mai simt deloc bărbat.
Acum plâng... dar nici măcar nu știu de ce, sunt mâhnit dar habarnist
Cu ultima arsură de coniac de pe gâtlej, nu mă mai simt deloc trist.”

Cu privirea în pământ se legăna, așteptându-și, beat, sfârșitul
Stătea pe treptele ultimului bar, care îl mai primea, mâhnitul.
Iar cu căderea pleoapelor sub greutatea somnului, dus de vise
Acesta a dispărut, iar poveștile lui au rămas pe veci, nescrise.

Ying & Yang

Când e beznă,

Sursa de alimentare proprie a fiecăruia intră în "overdrive"

Și ne regăsim fredonând versurile din "I will survive"

Dar nu cu spirit animat și nici prea mare bucurie

Asta pentru că în minte și în suflet se instalează o urgie. 

Când e beznă, 

Te agăți de fiecare rază de lumină de parcă ar fi ultima, 

Ești un criminal auto-încarcerat, fără să fi săvârșit crima,

Îți legi lanțuri de picioare și de mâini, sperând la un final subit

Nu îți dai seama dacă ai fost iubit și cât mai ai de trăit. 

Când e lumină, 

Inspirația vine mai alene și cuvintele nu curg cu ușurință

Dar ești bine, puternic și încrezător în a ta credință. 

Iar rândurile ce altă dată le construiai cu viteza luminii, 

Nu le mai clădești, pentru că în sfârșit i-ai adus pacea, inimii. 

Meh

Nu pot scrie despre libertate, nu pot scrie despre nimic de fapt

Inspirația rapid fuge de mine ca și un adulter prins în plin act.

Simt o frustrare în crescendo pentru că am ideea bine construită

Dar nu am versuri și nici motivație să o văd încet clădită.

Am mintea atât de încețoșată cu ziua de mâine și ce va fi mai târziu,

Încât nu vreau să mă gândesc dacă o să fie bine sau eu n-o să mai fiu.

Captiv în moment, nu mă pot despărți de optimism, îmi dă putere

Dea dracii în ea situație, că e foarte greu de găsit în ea vreo plăcere.

Nu sunt coerent, m-am îmbătat cu ceață, era mai bine să fie băutură

Nu mai simt nici frică, nici spaimă, doar o incertitudine pură.

Dar lupt până la capăt și o să fac să fie bine, poate nu pentru mine

Dar pentru cei care îi iubesc o să fac orice, asta îmi stă în fire.

Tehnologizare

De mic copil, am iubit natura și am considerat-o profesoară,

Am sperat să găsesc răspunsuri în liniștea ei, să mă simt acasă.

Visător fiind, mă simțeam călător prin vremurile de odinioară

În care păsările zburau libere și pădurea nu era goală, arsă.

În vremurile de azi ne conectăm la instrumente și echipamente

Ne trăim viața supra-saturați cu informație, neștiind ce să credem

Ne clădim imperii și palate în cele mai mici și patetice apartamente

Și chiar dacă avem atâtea hărți, tot nu știm încotro mergem.

Cu mâna întinsă spre cer și ochii spre telefon, devenim antene

Semnalăm finalul, cu nepăsare și repeziciune și un mic ”lol”.

Pentru că am permis vieții să ne încalece cu atâtea probleme,

Mintea ne e mult prea plină, iar sufletul din ce în ce mai gol.

Înstelat

Suntem pulbere de stele adunate într-o formă bizară,
Fără uniformitate, continuitate și fără direcție clară.
Suntem puncte dintr-o dreaptă, nu contăm de la distanță,
Dar ca și prin magie, prin apropiere, căpătăm substanță.

Aș vrea să spun că probabil în Univers noi suntem un produs eșuat,
Dar ceva din mine îmi spune că nu degeaba ne-am luptat și am evoluat.
O voce declară puternic sub cerul înstelat de creații perfecte
Că ființe mai frumoase nu există decât cele cu atâtea defecte.

Oameni suntem, vicioși, acaparați, individualiști dar avem o parte bună.
Greu de găsit, ce-i drept, exact ca partea întunecată din Lună.
Dar există și suntem încă în creștere și ne hrănim în continuare
Iar mintea noastră ne permite să nu ținem cont de hotare.