Timp

Nu e amuzant, dragul meu timp, cum se schimba tot in secunde?
Inainte, nu-mi doream decat sa se termine, nu stiam unde.
Dar imi alesesem momentul, ii dadusem importanta
Si acum viata imi arunca in fata o ultima speranta.

Of, scumpule timp, cel care ii torturezi pe toti fara oprire
De ce te opresti asa de stupid cand vine vorba de iubire?
De ce orele par minute, iar clipele raman pe veci intiparite
Pe o pagina alta data goala, ce era gata sa arda in clipite?

Dar, o atotputernicule, acum m-am eliberat, si chiar daca n-o sa fie
Eu tot o sa continui sa traiesc cu mai multa nebunie
O sa fac tot ce-am promis ca o sa fac candva, fara regrete
Si o sa sterg ce mi-ai facut, cu cel mai pur si neatins burete.

Asta e ultima data cand o sa te folosesc sa merg inapoi.
Nu mai sunt deloc curios de ce a fost intre noi doi.
O sa las tot ce a fost, sa fie o lectie dura dar necesara
Si o sa merg inainte, cu pasi timizi dar repezi, ca odinioara.

Bliss

"Jocurile s-au terminat, lumina s-a estompat, sunetul dispare
Am ramas doar noi doi, amandoi cu dorinte, teribili fiecare.
Tu ti-ai dorit moartea in fiecare zi, sa nu te plangi
Nu mai ai speranta si nici amintiri nu mai poti sa strangi.
Sunt aici pentru tine, aparut in ultimul sfert academic,
Astept cu rabdare sa te vad palid, terminat, anemic.
Timpul pentru mine e un concept strain, inutil,
Al tau in curand se termina, se duce incet, tiptil."

Tu nu ai putere asupra mea, eu mi-am ales sfarsitul si stiu cum o sa fie,
Daca ai noroc, o sa fii prin preajma sa ti-l arat si sa ti-l dedic tie.
Pana atunci, tine-ti linistea totala si lumina estompata,
Si poti, din partea mea, sa iti transformi coasa in lopata,
Sa iti pregatesti groapa proprie, unde te voi pune fara mila,
Cand voi decide sa devin stapan total, din prea multa sila.
Uita-te la mine, cauta-mi finalul si ti-l vei gasi pe al tau,
Tu pentru mine esti prea bun, chiar daca esti prea rau.
Acompaniaza-ma pe drumul pe care mi l-am ales
Pentru ca o astfel de sansa nu se iveste prea des.
Iar cand va fi timpul, lasa-ma sa-mi pun capul in liniste totala,
Iar eu voi fi bucuros, suferind de boala finala, ignoranta fatala.

Stare

In adanca mea stare de repaos total, izolat si neatins de timp,
Privesc cu jind la lumea de afara, la acea schimbare spre care tind.
Oamenii se schimba, nu mai au acelasi nume si imbatranesc,
Iar eu observ stingher, neschimbat, dorind cu ardoare sa intineresc.

Timpul a trecut si lasa urme, iar acestea nu dispar cu usurinta,
Si eu,ca intotdeauna, ma intind dupa un pahar plin, din obisnuinta.
Iata-ma, circarul fara circ, batran inainte de vremea lui,
Multumesc timpului ca m-a facut constant sa ma simt al nimanui.

E greu sa fiu eu, si nici nu e usor sa fii tu, dar as vrea sa schimb rolurile odata,
Sa vedem simultan ca toate au un rost si un scop, cu o anumita durata.
Si....
Mai da-le dracu'

Panorama

Am inchis ochii si te-am vizualizat aproape,

Am vrut sa imi torn ciment pe pleoape, 

Sa nu pierd imaginea acelui viitor comun,

As vrea sa transform in realitate un vis nebun.

Prea mult timp a trecut si acum imi e frica,

Si amintirea a devenit imensa din pitica,

Atatea cuvinte nerostite si regrete nenumarate

Poate intr-o zi o sa reusesc sa le rascumpar pe toate.

Nu mai stiu cine esti si tu nu ai stiut de mine vreodata

Dar m-am schimbat un pic si sper sa iti placa.

Inca gandul daca am contat pentru tine acolo ramane.

Si sper din toata puterea sa nu te uit pana maine.

Imaginatie bogata nascuta din ganduri traite de altii,

Vise creionate din prea mult timp liber, fara ocupatii.

Testament

Cand eram mic, radeam la orice si ma bucuram de atentie

Cand eram mic, nu stiam cum va fi in viitor si a sa directie,

Cand eram mic, traiam momentul si ma fericea nespus

Cand eram mic, zambeam cu inocenta, toata ziua, pana la apus.

Cand am crescut, m-am simtit mai mic decat eram,

Cand am crescut, tot timpul cautam sa adaug peste ce stiam,

Cand am crescut, mi-am dorit si m-am gandit la un viitor.

Cand am crescut, mi-am dat seama ca intr-o zi o sa mor.

Acum, rad doar ca sa mai scap pentru putin timp, de durere.

Acum, zambesc din bun simt si din respect, fara placere.

Acum, vreau doar sa traiesc fara sa simt ca innebunesc.

Acum, vreau liniste, pentru ca nu vreau sa imbatranesc.

Pe viitor, voi fi altcineva, mai intelept sau mai prost.

Pe viitor, sper ca tot ce-am facut si am simtit sa aiba rost.

Pe viitor, nu o sa ma mai gandesc la trecut, si la tot ce am pierdut.

Pe viitor, ma voi bucura de fiecare moment, un minut. 

What am I supposed to do?

Once more in the dead of the night, I keep my eyes open and my mind clear.
My enthusiasm is gone, my feelings and my soul, which is quite severe...
My life is a cycle of repetition: alone, not alone, lonely and rejection
Only this time I don't feel upon me the one true gift, the one of creation.

I'm a fallen god or a fallen angel, if I might say,
And I know that I will forget once it turns to day.
I'm fucked up about this and tored up inside without measure,
That life has decided to take away this one last, true pleasure.

I look up to the sky and hope of heaven, or maybe even hell
And if I ever get my inspiration back, only time will tell.
For now I'm an empty shell, more than ever before,
Just patiently waiting for that one last time I close the door.

Unbowed, unbent, unbroken... I really love this motto and want to live by it
But how can I be unbowed when I bowed my head out of fear?
But how can I be unbent when I bent my principles just so that I can live?
And how can I be unbroken when I've never felt whole?

Cowardly and perverted,
Selfish and arrogant,
Impatient and rude,
Distructive and stupid.

That's just who I am,
But who the fuck are you?
I'm done.
Thank you, love you and be safe.

Signed, I don't give a fuck anymore.

PS: I'm fine, don't mind me, I'm just really drunk and fucked up about X's death. Just ignore this. Please.

Blaze

And I see that fucking light again, taunting me over and over
I thought it only appears when I'm drunk, but why sober?
And it fucking calls me towards it, ready to accept my entire being,
But why would I reach towards it, if I don't trust what I'm seeing?

Around me there's only darkness and I can live with it just fine,
Beacause regardless of what happens in it, it's nobody's but mine.
And I want to live in the light but fuck me, I'm really afraid,
But what if that's the way the world's biggest monster is made?

There are questions I ask myself constantly, that require no answers,
And there are answers for which I never asked, but there they are.